- demnitáte
- s. f., g.-d. art. demnitäţii; pl. demnitäţi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
demnitáte
Look at other dictionaries:
demnitate — DEMNITÁTE, (2) demnităţi, s.f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu. ♦ Gravitate, măreţie. 2. (Mai ales la pl.) Funcţie sau însărcinare înaltă în stat; rang. – Din lat. dignitas, atis (după demn). Trimis de … Dicționar Român
onoare — ONOÁRE, (5, 6) onoruri, s.f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. ♢ Câmp de onoare = câmp de luptă pe care şi au dat viaţa cei care au luptat pentru apărarea patriei. ♢ loc. adj. De onoare = a) demn de încredere,… … Dicționar Român
titlu — TÍTLU, titluri, s.n. 1. Calificare căpătată de cineva în urma unor studii speciale într un anumit domeniu de activitate. ♢ Titlu de glorie = merit, renume, fală. ♦ Demnitate, funcţie, titulatură deţinute de cineva sau acordate cuiva; nume,… … Dicționar Român
învesti — ÎNVESTÍ, învestesc, vb. IV. tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuţie: (în evul mediu) a da cuiva învestitura. – Din fr. investir, lat. investire. Trimis de cata, 29.08.2001. Sursa: DEX 98 ÎNVESTÍ vb … Dicționar Român
învestitură — ÎNVESTITÚRĂ, învestituri, s.f. Act prin care cineva este învestit cu o demnitate. ♦ (În societatea medievală) Ceremonie solemnă prin care o persoană era învestită cu o demnitate, cu un drept etc. de către seniorul său. – Învesti + suf. tură (după … Dicționar Român
detrona — DETRONÁ, detronez, vb. I. tranz. A înlătura de la domnie, a alunga de pe tron. ♦ (ir.) A înlătura pe cineva dintr o demnitate, dintr o funcţie. ♦ A deposeda pe cineva de titlul de campion. – Din fr. détrôner Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004.… … Dicționar Român
cioacă — CIOÁCĂ, cioace, s.f. 1. Fiecare dintre cele două console orizontale ale războiului de ţesut, fixate pe stâlpii din mijloc şi pe care se sprijină vatalele. 2. (arg.) Balivernă. ♢ expr. (fam.) A se ţine de cioace = a se ţine de glume, de şmecherii … Dicționar Român
colegiu — COLÉGIU, colegii, s.n. 1. Organ de conducere colectivă a ministerelor şi a altor organe centrale ale administraţiei de stat sau a anumitor întreprinderi ori instituţii, care examinează şi hotărăşte asupra problemelor de competenţa acestora. ♢… … Dicționar Român
depune — DEPÚNE1, depún, vb. III. 1. tranz. A lăsa un obiect din mână, punându l undeva. ♢ expr. A depune bani (la o instituţie bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituţie bancară). A depune mandatul = a renunţa la o însărcinare… … Dicționar Român
patronat — PATRONÁT s.n. 1. Drept pe care îl avea în trecut un prelat sau un senior laic de a numi pe cineva într o demnitate ecleziastică. 2. Calitatea de patron2; mulţime de patroni2. totalitatea patronilor2. – Din fr. patronat, lat. patronatus, germ.… … Dicționar Român
